Blog

Trebuie sa le puneti intr-un dosar, stiti?
Poftiti
Aveti nevoie de dosar. Sa le puneti in dosar.
Va dam noi si numai sa le puneti, stiti?
Le aveti pe toate?
Sau nu stiti ce sa puneti, asa-i?
Eu: eu imi imaginam ca depun actele, acuma dosarul, nah

Aceasta discutie a avut loc marti 10 februarie 2026, la ghiseul 6, camera 5, Primaria Municipiului Arad. Bon de ordine 223 emis la ora 12:43

Dau actele la ghiseu si bugetareasa imi pune in brate un dosar cu sina si perforatorul: nu mai e cu dosar cu sina, pentru ca da bugetareasa dosarul. Dar sa i-l faca contribuabilul. Moca, evident. Bugetareasa nu e platita ca sa munceasca.

Foarte draguta de altfel bugetareasa. Insusi faptul de a ploconi contribuabilul cu obligatii imaginare, derivate din natura feudala a bugetarului, care are drepturi discretionare asupra iobagului (contribuabilul) – este esenta unei administratii necrozate de coruptie, in care orice trepadus are puterea dumnezeiasca de a da de lucru celui care ii plateste salariul.

#AradulFeudalilor #IncremenitiInCoruptie #AbuzatoriiContribuabililor #TraficantiDeInfluenta

Neajutorarea învățată este comportamentul unui subiect după ce a suportat în mod repetat stimuli neplăcuți imposibil de controlat – zice Wikipedia.

Primele experimente au fost făcute de Martin Seligman, pe animale. Au urmat alte experimente, teoria a fost extinsa la comportamentul uman, dar am găsit un singur studiu făcut pe oameni, care însă confirma efectele neajutorării învățate.

In cazul animalelor, acestea renunță la acțiuni pe care altfel le-ar fi făcut, după ce întâlnesc obstacole insurmontabile.

In cazul oamenilor, diverși oameni de știință au propus aplicații, ca de exemplu, ar putea fi un factor care sa explice de ce persoanele abuzate renunță sa îl mai confrunte pe abuzator.

Dar aceeași “apatie” începe sa fie din ce în ce mai vizibila în societatea romanească, sub formulările “ce sa faci, n-ai ce sa faci” sau “faci ce faci, dar iese ce/cine trebuie”.

Este, de asemenea, foarte interesant, ca societatea civila în România este activa covârșitor în orașele foarte mari. In cazul orașelor mai mici, exista orașe fără activitate sau cu activitate civila aproape exclusiv de tip GONGO, dar exista și orașe cu societate civila activa. O posibila explicație sta în nivelul de concentrare a puterii locale în mana unui singur grup.

Atunci când un grup deține monopolul controlului (similar seniorului feudal), oamenii constata ineficacitatea repetata și intenționată a administrației în aplicarea legii și, în timp, disponibilitatea lor de a își cere drepturile se diluează, rezultând într-o societate fragmentata în care fiecare își urmărește interesul imediat, aceasta fiind singura zona a existentei sale sociale pe care o mai poate controla.